Hernie hiatală

Hernia hiatală se mai numește și hernie gastrică transhiatală și reprezintă o afecțiune în care partea superioară a stomacului trece în torace din cauza lărgirii orificiului (hiatusului) diafragmatic care face legătura dintre esofag și stomac.

Această afecțiune, așa cum am menționat, este destul de comună și nu poate cauza nicio perturbare. În aceste cazuri, nu este necesar să se intervină chirurgical sau cu un tratament farmacologic.

În special, se disting trei tipuri de hernie hiatală: „prin alunecare”, paraesofagiană și mixtă.

• Arsuri gastrice;
  
• Senzație de arsură ce ascensionează spre cavitatea bucală (reflux gastroesofagian);
  
• Gust amar sau acru în gură;
  
• Balonare și eructații;
  
• Disconfort sau durere în etajul abdominal superior (indigestie);
  
• Dificultăți la înghițirea alimentelor (disfagie);
  
• Senzație de greață și, uneori, vărsături;
  
• Dificultăți de respirație
  

Simptomele pot deveni mai pronunțate după administrarea de alimente care favorizează distensia abdominală sau, în general, atunci când apar situații care determină creșterea presiunii abdominale.

Hernia mixtă, mai rară, se caracterizează prin prezența simultană a unei hernii glisante și a unei hernii paraesofagiene. Simptomele sunt similare cu cele ale celor două forme anterioare, cu un efect cumulativ care le face mai severe.

Hernia hiatală, cum este diagnosticată și cum este tratată

Evaluarea diagnostică a herniei hiatale se realizează în general prin intermediul unuia dintre:

Radiografia abdominală cu bariu - pacientul va înghiți o substanță radioopacă (bariu), apoi i se va efectua o radiografie a abdomenului; această investigație poate ajuta la diagnosticul afecțiunilor esofagului (de exemplu, probleme de înghițire) și ale stomacului (de exemplu, ulcere sau tumori). De asemenea, poate spune cât de mare este hernia hiatală sau dacă prezintă complicații;

Endoscopia digestivă superioară - este metoda de elecție pentru vizualizarea mucoasei tractului digestiv superior. Constă în introducerea pe gură a unui aparat numit endoscop (tub subțire, flexibil, prevăzut cu cameră video și o sursă de lumină);

Cura constă în primul rând în corectarea obiceiurilor alimentare și a stilurilor de viață dezechilibrate, mai ales dacă persoana este obeză sau supraponderală.

Tratamentul inițial, se bazează pe măsuri de precauție simple care trebuie luate, precum evitarea aplecării sau purtarea curelelor strânse pentru a preveni creșterea presiunii asupra abdomenului.

Foarte utilă este și utilizarea constantă a unei perne care ține capul ridicat atunci când pacientul doarme, pentru a evita refluxul gastroesofagian. Daca simptomatologia persista, la indicatia medicului specialist, tratamentul poate fi chirurgical minim invaziv, – aceasta intervenție chirurgicală permite repoziționarea și „fixarea” stomacului în cavitatea abdominală.